MUZEE

Read More Prima pagina MNB
Read More Alte muzee din Sibiu

Ştiri de la Muzeul Brukenthal

Expoziţii temporare la MNB

25.04.2017 - 31.12.2017
Muzeul de Istorie Naturală
Expoziţia: Guşteriţa prin ochii paleontologului

12.04.2017 - 14.05.2017
Palatul Brukenthal, Sala de Expoziţii Temporare
Expoziția: Lacrimile Cerului. Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei

12.04.2017 - 14.05.2017
Palatul Brukenthal, Sălile de expoziții temporare
Expoziția: Micuții iconari

30.03.2017 - 14.05.2017
Palatul Brukenthal, Cabinetul de Cartografie
Expoziția: Muzeul Național Brukenthal: două secole de cultură pentru patrimoniu

22.03.2017 - 11.06.2017
Sala Multimedia, Casa Albastră
Expoziţia: Secvențe din Transilvania secolului al XVIII-lea

03.03.2017 - 30.04.2017
Muzeul de Artă Contemporană
Expoziția: The Gift

25.02.2017 - 04.06.2017
Palatul Brukenthal, Cabinetul de Stampe
Expoziţia: Zooming Franz Neuhauser

25.02.2017 - 30.07.2017
Palatul Brukenthal, etj. II
Expoziţia: Eroi, sfinți și oameni obișnuiți

PROGRAM DE VIZITARE

Orar de vară (21.03 – 21.10):
Marţi - Duminică: 10 - 18
Luni şi prima zi de marţi din fiecare lună: închis
Orar de iarnă (21.10 – 21.03):
Miercuri - Duminică: 10 - 18
Luni şi Marţi: închis
Casa se închide la 17.15

PALATUL BRUKENTHAL: GALERIILE DE ARTĂ

muzeu

GOTHIC: Trăirea Neogotică vs. Modelul Iluminist
Deşi a generat o largă diversitate de studii ştiinţifice în domenii precum literatură, film, sociologie, psihologie, etc., Gothic-ul ca experienţă autentică a fost prea puţin ilustrat în expoziţii.
Expoziţia Gothic, deschisă la Muzeul Naţional Brukenthal, este prima cu profil permanent care explorează rădăcinile fenomenului în artele vizuale ale sfârşitului de secol XVIII şi pe parcursul secolului al XIX-lea, evidenţiind sursele literare şi contextul istoric al reacţiei neo-gotice la Iluminism.
Conceptul expoziţiei vine în întâmpinarea preferinţelor publicului pentru poveştile gotice, într-o abordare educativă şi raţională, bazată pe tiparele estetice oferite de obiectele de muzeu, creând astfel o imagine vie a perioadei caracterizată de nelinişte culturală şi îndrăzneţe invenţii artistice.

Còpii în ghips după sculpturi celebre
Tradiţia reproducerii operelor de artă de mare valoare este veche, întorcându-se până la practica romanilor de a copia statuile greceşti. În vremurile modernităţii, aproape fiecare muzeu deţinea copii sau reproduceri ale capodoperelor sculpturii universale. Colecţia de ghipsuri a Muzeului Brukenthal cuprinde peste 100 de piese de mari dimensiuni, cărora li se adaugă rondele, copii de medalii, efigii.   
O astfel de expoziţie întâmpină o largă diversitate de preocupări, de la documentarea istorică, la studiul mitologiei şi la aplecarea spre artă.
În cele trei încăperi de la subsolul palatului, piesele sunt dispuse în ordine cronologică, de la sculptură grecească şi romană la cea renascentistă şi modernă.

Sculptura transilvăneană în piatră din secolele XIII-XIX
Expoziţia permanentă intitulată Sculptura transilvăneană în piatră din secolele XIII-XIX cuprinde exponate structurate pe mai multe categorii. Criteriul cronologic şi ordinul arhitectonic primează, dar au fost avute în vedere şi materialele din care au fost realizate piesele sau anumite particularităţi de natură stilistică.
În cadrul expoziţiei pot fi regăsite piese ale unor elemente arhitectonice, statui, blazoane, inscripţii de construcţie, monumente sau elemente ale unor ansambluri funerare, reliefuri decorative.
Remarcabile sunt exponatele realizate din alabastru (blazoane şi alte reliefuri decorative), o statuie alegorică din calcar, reprezentând Luxuria şi piesele considerate în sec. XIX drept antichităţi romane.

Cabinetul de stampe şi desene
Inaugurat în anul 2007, cabinetul este un spaţiu expoziţional cu profil permanent, exclusiv destinat genurilor artei grafice.
Datorită exigenţelor de conservare impuse lucrărilor pe suport de hârtie, caracterul expoziţiilor găzduite de acest spaţiu este unul temporar, 4, 5 expoziţii fiind vernisate aici în decursul unui an calendaristic, cuprinzând selecţii din cele peste 12.000 de lucrări aflate în colecţiile muzeului. 

Cabinetul de cartografie
De asemenea inaugurat în anul 2007, ca şi cabinetul de stampe, cabinetul de cartografie este un spaţiu expoziţional permanent, însă caracterul expoziţiilor găzduite este unul temporar, 4, 5 expoziţii fiind vernisate aici în decursul unui an calendaristic.
Expunând selecţii din colecţia de hărţi a Bibliotecii Brukenthal, ce cuprinde un număr de 7.233 de piese, expoziţiile abordează tematici diverse, de la istoria cartografiei la cea a descoperirilor geografice, de la cea a lumii în secolele anterioare, la cea a României în istorie şi prezent.

Saloanele de recepţie
Constituind o regulă generală în Palatul Brukenthal, dispunerea camerelor la toate nivelele este lineară, astfel încât fiecare cameră se deschide succesiv spre următoarea. Urmând uzanţa timpului, primul etaj a fost rezervat scopurilor ceremoniale şi apartamentelor.
Între încăperile remarcabile ale acestui etaj, trebuie menţionate salonul de muzică şi camerele ce îl flanchează, destinate doamnelor (în dreapta), respectiv domnilor (în stânga).
Saloanele de recepţie păstrează tapetul original din mătase, pânză pictată sau carton decorat cu motive orientale (copaci, flori şi păsări). De asemenea se remarcă prin calitatea execuţiei stucaturile, lemnăria, sobele de faianţă aduse de la Viena şi candelabrele de cristal. O valoare deosebită o au medalioanele aurite, sculptate în lemn de tei, plasate deasupra uşilor, numite supraporte. 

Artă medievală transilvăneană
După cum se reflectă în evoluţia arhitecturii, picturii şi sculpturii, dezvoltarea vieţii artistice în Transilvania epocii medievale s-a concentrate cu precădere pe strânsa relaţie existentă între comisionar/donator şi Biserică, într-o societate centrată în spaţiul slujirii liturgice. Iconografia vremii (imagistica devoţională ce decorează interioarele bisericilor sau obiectele liturgice catolice) face parte, în general, din aşa numitul Gotic Internaţional, ilustrând importanţa artei în contextual spiritualităţii medievale târzii.
Începând cu secolul al XVI-lea, Renaşterea, Umanismul şi Reforma au adus noi influenţe în cultura transilvăneană, pătrunderea ideilor inovatoare fiind însă ulterioară fenomenelor similare din Europa Centrală.
În comparaţie cu dezvoltarea umanistă de influenţă italiană din preajma scaunelor episcopale, oraşele transilvănene rămân strâns conectate la cultura germană, sub acest aspect.

  Pictura germană şi austriacă
Cea mai bogată dintre colecţiile de pictură europeană ale Pinacotecii Brukenthal, este cea germană şi austriacă, numărând aproape 500 de tablouri din perioada secolelor XV-XVIII.
Prin bogăţie şi diversitate, lucrările ilustrează toate stilurile şi genurile practicate de pictorii acestei şcoli, de la Goticul medieval şi Renaştere, continuând cu pictura Manierismului, apoi cu cea a Barocului, Rococoului şi Clasicismului, până la peisagistica Romantismului timpuriu. Dintre numele de faimă din colecţie sunt de menţionat cele ale lui Lucas Cranach cel Bătrân şi Hans Schwab von Wertinger pentru Renaştere, apoi Hans von Aachen şi Johann Rottenhammer pentru Manierism. Cele mai multe lucrări sunt însă din secolele XVII-XVIII şi ilustrează diversele tendinţe ale Barocului, fie influenţate de pictura flamandă şi olandeză ca în cazul peisagiştilor Janneck şi Brand, sau de cea italiană ca în cazul lui Schönfeld sau Peter Strudel şi Rottmayr. Sub alte influenţe, maniere şi inspiraţii, lucrează portretişti importanţi ca Paudiss, Kupetzky sau Martin Meytens, şi pictori de naturi moarte ca Hinz, Stuven, Berentz şi Werner Tamm.
O notă aparte au peisajele clasiciste ale lui Faistenberger, tablourile lui Paul Troger, sau ale lui Caspar Sambach. Puţine şi nesemnificative artistic sunt lucrările de secol XIX.

Covoare anatoliene
Deschisă în anul 2009, această expoziţie permanentă din Palatul Brukenthal prezintă o colecţie de adevărate capodopere prin valoarea artistică şi conţinutul simbolic cuprinse în piesele create pentru a folosi drept covoare de rugăciune.
Prezenţa şi conservarea covoarelor otomane în bisericile reformate din Transilvania, cu precădere în cele evanghelice, reprezintă un fenomen aparte, iniţiala semnificaţie cultică modificându-se prin asumarea funcţiei decorative.
Situate pe importantele drumuri comerciale dintre Turcia şi Europa Centrală, oraşele din sudul Transilvaniei au asimilat un important număr de covoare anatoliene, încă de la sfârşitul secolului al XV-lea. Privite ca un indiciu al bunăstării posesorilor şi simbol al statutului social, ele au fost adesea donate bisericilor, creându-se astfel colecţii a căror vechime depăşeşte patru secole.
Colecţia de covoare anatoliene a Muzeului Naţional Brukenthal este compusă din 50 de piese, ce ilustrează marea majoritate a tipurilor şi categoriilor. Piesele Muzeului Naţional Brukenthal provin în cea mai mare parte de la Biserica Evanghelică C.A. din Sibiu, precum şi de la biserici săseşti din localităţi mai mici.
Prin raritate şi calitatea artistică prezentate, o parte a acestor covoare sunt de o valoare excepţională.

Capodoperele Colecţiei Brukenthal

  Evoluţia Pinacotecii Brukenthal de-a lungul timpului a fost marcată atât de îmbogăţirea fondului prin intermediul donaţiilor şi achiziţiilor, de alăturarea importantului segment al picturii româneşti moderne şi contemporane, dar şi de evenimente regretabile precum confiscarea în anul 1948 a unui număr de 19 lucrări din Pinacoteca Brukenthal şi transferarea lor la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti (potrivit centralizatoarei politici comuniste) sau furtul a 8 lucrări (suferit în anul 1968), dintre care doar 4 lucrări au fost recuperate.

  Galeria de Artă a Muzeului Brukenthal a debutat în 2007 prin inaugurarea la etajul al doilea al palatului a unei secţiuni speciale a circuitului expoziţional, în care sunt cuprinse totalul celor 23 de lucrări recuperate în urma confiscării din 1948 şi a furtului din 1968. Modalitatea specială a expunerii a fost concepută astfel încât să sublinieze importanţa reîntregirii fondului Pinacotecii Brukenthal.

Muzeul Naţional Brukenthal este singurul muzeu din România care are în colecţia de pictură europeană lucrări de Jan van Eyck, Hans Memling şi Tizian Vecellio Da Cadore, ce pot fi admirate în această expoziţie alături de lucrările altor maeştri precum Antonello da Messina, Lorenzo Lotto, Pieter Bruegel I, Pieter Brueghel al II-lea, Jacob Jordaens, David Teniers al II-lea, Philips Wouwerman, Philips de Koninck, Frans van Mieris I, Alessandro Magnasco şi Rosalba Carriera.

Pictura flamandă şi olandeză
  Parte integrantă a Pinacotecii Brukenthal, colecţia de pictură flamandă şi olandeză însumează aproximativ 450 lucrări.
  Asemenea colecţionarilor vienezi contemporani lui, Samuel von Brukenthal a manifestat un interes deosebit pentru pictura Ţărilor de Jos, datorită varietăţii metodelor de exprimare în înfăţişarea realităţii. Atât marii cât şi mai micii maeştri formaţi în renumitele centre de pictură de la Anvers, Bruxelles, Gand, Amsterdam, Haga, Leida, Utrecht, s-au remarcat prin personalitate şi originalitate artistică. Lucrările din Pinacoteca Brukenthal sunt o mărturie în favoarea măiestriei pictorilor flamanzi şi olandezi, permiţând urmărirea evoluţiei stilistice, din secolul XVI până în secolul XVIII, cu accent pe secolul XVII, „secolul de aur” al artei din Ţările de Jos.
  De o mare diversitate, pictura flamandă şi olandeză prilejuieşte întâlnirea cu teme religioase şi mitologice din creaţia lui Marinus van Reymerswaele, Frans Floris van Vriendt, Hendrik van Balen, Frans II Francken, cu fastul picturilor aristocratice ale lui Peter Paul Rubens sau Anthon van Dyck, cu decorativismul naturilor statice ale lui Frans Snyders, Jan Fyt, Jacob Jordaens, Jan Davidsz de Heem, atmosfera intimă a scenelor de gen pictate de Frans I van Mieris, Jan Gerritsz van Bronkhorst şi Hendrick ter Brugghen, cu cronica vieţii cotidiene din Ţările de Jos ilustrată de Joost Cornelisz Droochsloot, Jan Bylert, Harmen Fransz Hals, dar şi cu varietatea peisajelor realizate de Frans Boels,  Jodocus de Momper, Andries van Ertvelt.

Pictura italiană
  Fondul de pictură italiană al Pinacotecii Brukenthal cuprinde aproximativ 220 de lucrări, fiind caracterizat de varietate exponenţială sub aspectul curentelor artistice, de la Renaştere la Manierism, Baroc şi Rococo, ilustrând produsul artistic al celor mai importante centre italiene.
  O preocupare deosebită pentru şcoala veneţiană reiese din numărul mare de lucrări venete, rezultat al multiplelor influenţe stilistice, îngăduind pictorilor (Paris Bordone, Jacopo Negretti, Paolo Veronese, Francesco Maffei, Johann Carl Loth, Giovanni Battista Langetti, Sebastiano Riccci, Guido Cagnacci) să dezvolte o artă centrată în lumină şi culoare, caracterizată de fineţea tuşei.
  În Roma ultimilor ani ai secolului al XVI-lea şi a primei jumătăţi a secolului al XVII-lea, unul dintre stilurile prevalente ale picturii a fost determinat de naturalismul lui Caravaggio. Între cei care au împărţit atelierul cu Caravaggio se află Antiveduto Gramatica.
  Massimo Stanzione a apropiat tendinţele caravagiste de şcoala bologneză.
  Clasicismul s-a impus ca un filon caracteristic al picturii secolului al XVII-lea prin promovarea sa în provincia Emilia Romagna de către Annibale Carracci.
  Barocul napoletan îşi hrăneşte apetenţa pentru clasicism din vastul repertoriu de modele oferit de dezgroparea oraşelor Pompei şi Herculaneum în secolul al XVIII-lea, după cum se poate remarca şi în opera lui Giacomo del Po.

Home|Evenimente|Institutii de cultura|Muzee|Istoria culturala|Personalitati|Biserici istorice
© 2011 Primaria Municipiului Sibiu | Design by MB Solutions SRL, All Rights Reserved.